‏ Deuteronomy 1

Recapitularea istoriei în Transiordania

(1:1–4:43)

Porunca de a părăsi Horebul

1Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea întregului Israel, în deșertul din partea de est a Iordanului, în Araba, ▼
▼Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului.
 față în față cu Suf, între Paran și Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2Distanța de la Horeb până la Kadeș-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

3În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea, Moise le-a spus fiilor lui Israel tot ce i-a poruncit Domnul să le spună. 4Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon și pe Og, regele Bașanului, care locuia la Aștarot, în Edrei.

5Dincolo de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

6„Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb și ne-a zis: «Ați locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7Întoarceți-vă și continuați-vă călătoria. Mergeți înspre muntele amoriților și înspre toate vecinătățile lui – în Araba, la munte și în zona deluroasă, în Neghev și pe coasta mării – înspre țara canaaniților și înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8Priviți, v-am pus țara înainte! Intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul le-a promis strămoșilor voștri Avraam, Isaac și Iacov că le-o va da lor și descendenților lor».

Desemnarea liderilor

(Ex. 18:13-27)

9În vremea aceea v-am vorbit, zicând: «Nu sunt în stare să vă port singur. 10Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulțit și iată-vă astăzi o mulțime ca stelele cerurilor. 11Domnul, Dumnezeul strămoșilor voștri, să vă înmulțească de o mie de ori și să vă binecuvânteze după cum a promis. 12Dar cum să port eu de unul singur povara voastră, problemele voastre și certurile voastre? 13Alegeți din semințiile voastre bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți, iar eu îi voi numi conducători ai voștri». 14Voi mi-ați răspuns și ați zis: «Ceea ce ne-ai spus să facem este un lucru bun».

15Prin urmare, am luat căpetenii din semințiile voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci, peste zece oameni și supraveghetori peste semințiile voastre. 16Atunci le-am poruncit judecătorilor voștri, zicând: «Să ascultați neînțelegerile dintre frații voștri și să judecați cu dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele lui sau cu străinul. 17Să nu favorizați pe nimeni la judecată, ci să-l ascultați pe cel mic la fel ca și pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceți la mine ca să le ascult». 18La vremea aceea, v-am poruncit tot ce aveați de făcut.

Trimiterea spionilor

(Num. 13:1-33)

19Am pornit din Horeb și am călătorit prin tot deșertul cel mare și de temut, pe care l-ați văzut, mergând pe drumul către muntele amoriților, așa cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, și am ajuns la Kadeș-Barnea. 20Atunci eu v-am zis: «Ați ajuns la muntele amoriților, pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus țara înainte. Duceți-vă și luați-o în stăpânire, așa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul strămoșilor voștri. Să nu vă temeți și să nu vă înspăimântați».

22Atunci v-ați apropiat de mine și mi-ați zis: «Să trimitem câțiva bărbați înaintea noastră ca să cerceteze țara și să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care vom merge și la cetățile în care vom intra». 23Propunerea voastră mi s-a părut bună. Prin urmare, am ales doisprezece bărbați dintre voi, câte un bărbat din fiecare seminție. 24Ei au plecat, au urcat muntele, au ajuns în Valea Eșcol și au cercetat țara. 25Au luat în mâini din roadele țării, ni le-au adus și s-au întors la noi cu următorul mesaj: «Țara pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru, este bună».

Răzvrătirea poporului

(Num. 14:1-45)

26Dar voi n-ați vrut să mergeți și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27V-ați arătat nemulțumitori în corturile voastre și ați zis: «Pentru că ne urăște, de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriților ca să fim nimiciți. 28Unde să mergem? Frații noștri ne-au descurajat inima, zicând: ‘Locuitorii țării sunt mai puternici și mai înalți decât noi. Cetățile lor sunt mari, fortificate până la cer. Mai mult, i-am văzut acolo și pe anachiți!’».

29Dar eu v-am zis: «Nu vă îngroziți și să nu vă temeți de ei. 30Domnul Dumnezeul vostru, Care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, tot așa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voștri. 31Apoi, în deșert, ați văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, S-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijește de fiul său, de-a lungul întregului drum pe care l-ați străbătut, până când ați ajuns în acest loc».

32Cu toate acestea, nu ați crezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33Care merge înaintea voastră pe drum, într-un stâlp de foc noaptea și într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas și să vă arate drumul pe care să mergeți.

34Când a auzit Domnul cuvintele voastre, S-a mâniat și a jurat, zicând: 35«Niciunul dintre bărbații acestei generații rele nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da strămoșilor voștri, 36în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, iar Eu îi voi da, atât lui, cât și fiilor lui, teritoriul pe unde a mers, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul».

37 Domnul S-a mâniat și pe mine din cauza voastră și a zis: «Nici tu nu vei intra acolo! 38Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, el va intra acolo! Încurajează-l, căci el îl va ajuta pe Israel s-o moștenească. 39Cu privire la copiii voștri, despre care ați zis că vor ajunge prada dușmanilor lor, și la fiii voștri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în țară. Eu le-o voi da, și ei o vor stăpâni. 40Cât despre voi, întoarceți-vă și plecați în deșert, pe drumul către Marea Roșie».

41Voi însă ați răspuns și mi-ați zis: «Am păcătuit împotriva Domnului. Vom merge să luptăm, așa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru». Și, astfel, v-ați luat fiecare armele de război și ați crezut că este ușor să vă urcați pe munte. 42Dar Domnul mi-a zis: «Spune-le: ‘Să nu vă duceți și să nu luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru și veți cădea loviți înaintea dușmanilor voștri’».

43Eu v-am spus, dar nu m-ați ascultat. V-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și, cu aroganță, v-ați urcat pe munte. 44Atunci, amoriții care locuiau pe muntele acela au ieșit să vă atace, v-au urmărit ca albinele și v-au zdrobit din Seir până la Horma. 45Când v-ați întors, ați plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat glasul și nu v-a luat în seamă. 46Și așa ați rămas la Kadeș multe zile; multe au fost zilele cât ați locuit acolo.

Copyright information for RonNTR
The selected Bible will not be clickable as it does not support the Vocabulary feature. The vocabulary is available by hovering over the verse number.